Mars impotriva indiferentei

Indieferenta, putem gasi astazi, pe toate drumurile, de la instiutiile statului la oamani cu venituri mari si functii politice inalte. Din pacate s-a dovedit ca in Romania, daca cineva are o avere considerabila sau rude prin parlamentul tarii, poate omori oameni, in timp ce se afla la volan, fara sa pateasca mai nimic. Indiferenta din majoritatea institutiilor si coruptia din sistemul juridic , fac acest lucru posibil.

Tatiana Duplei, o studenta de 20 de ani din Republica Moldova a fost accidentata mortal in data de 27 martie in timp ce traversa strada pe o trecere de pietoni aflata pe Soseaua Kiseleff. Ea a murit sub ochii politistilor ocupati cu trecerea coloanei oficiale. Autoarea accidentului, Anamaria Straus, o persoana cunoscuta in diverse medii de afaceri, a ramas la fata locului, nefacand nimic altceva decat sa priveasca fata in agonie.

Mai multe detalii puteti gasi aici si aici.

Organizatia studenteasca Dacia organizeaza un mars impotriva indiferentei. Iata mesajul lor:

Vino joi, 17 aprilie 2008, la ora 11.30, in fata Muzeului de Geologie ( vis-a-vis de

Muzeul Antipa, Piata Victoriei ), la un mars “In memoriam TATIANA DUPLEI”.

Colega noastra a fost accidentata mortal pe trecerea de pietoni de pe bulevardul Kiseleff, in fata Ministerului Culturii si Cultelor, fara ca nimeni sa intervina.

Arata ca iti pasa!

Fii alaturi de noi intr-un mars al tacerii in amintirea Taniei, joi, ora 11.30, de la Muzeul de Geologie pe bulevardul Kiseleff pana la Ministerul Culturii si Cultelor.

Asociatia Studentilor la Istorie “ DACIA ”

Conferinta

Asociatia Civitas99 – Grupul pentru Studierea Serviciilor de Informatii va invita vineri, 18.04, ora 15.00, la conferinta « Relatiile civil-militare in Romania. Modalitati de control civil asupra Serviciului Roman de Informatii ».

Aceasta va avea loc la sediul Facultatii de Stiinte Politice (amfiteatrul Dutu), strada Sfantul Stefan, nr 24, sector 2.

Invitati vor fi experti ai Centrului de Informare pentru Cultura de Securitate.

Comunismul nu se lasa intimidat

Trăim într-o ţară cu un sistem bolnav. Instituţiile se mişcă după cum bate vântul. Persoanele aflate la conducerea acestora, nu de puţine ori au dovedit că sunt corupte sau uşor de santajat, datorită trecutului lor obscur. Curtea Constituţională a României, ca instutie supremă, ce veghează constituţionalitatea legilor şi prin urmare este un garant al democraţiei în această ţară, decalara după 9 ani că o lege este “în afara legii”, că nu a functionat niciodată în cadrul democraţiei româneşti, cu alte cuvinte, a existat degeaba. Un institut cu zeci de angajaţi, cu un anumit renume, asistă acum, apropate neputincios la propia înmormântare. CNSAS a fost înfiinţat în timpul regimului Constantinescu, în vremea guvernării PSD a trecut printr-o perioadă de izolare, şi a început după 2006, an în care a avut de înfruntat anumite divergenţe, oarecum să dea roade. Au apărut dosarele ale unor politicieni, a unor preoţi şi chiar a unui academician. Acest început de lustratie a fost unul unidimensional, în sensul că nu a atins fosta nomenklatura.

Curtea Constituţională a României şi-a dovedit incompetenţa. Chiar dacă legea 187/1999, care garanta functionarea CNSAS, a avut probleme, şi încă de la aprobarea ei au fost multe voci care au contestat-o, nu trebuia sub nicio formă să se joace asupra legalităţii acestui institut. Mai ales că CNSAS se ocupă de o problemă delicată a societăţii postdecembriste. Există şi supozitia că cele două milioane de dosare ajunse la CNSAS, ar fi pus în pericol funcţiile anumitor magistraţi. Acest lucru , nu ar trebui în mod normal să mire, foarte mulţi procuri şi judecători au slujit şi statul comunist. Ceea ce îi durea ce mai mult, era competenţa colegiul CNSAS de a da verdicte asupra persoanelor care au colaborat sau nu cu poliţia politică. Ei nu au dorit niciodată să se ajungă la aceste dosare, dar dacă acest lucru trebuia făcut îşi doreau că CNSAS să ajungă un institut neimsenat care doar să facă statistici, să scoate broşuri, în care eventual să arate doar ce s-a intamplat in anii 50 . Cred că domnul Şerban Nicolae le-a ghicit cel mai bine intenţiile, având un proiect de lege, în care preciza că “populaţia” ar trebui să decidă dacă cineva a făcut său nu poliţie politică.

După 1989 lustratia a avut mai mult forme în fostele ţări socialiste. De la modeulul inclusiv al Ungariei ( o formă superficială , care nu a afectat mai pe nimeni ), trecând prin modelul conciliator polonez şi cel mixt german, până la modul exclusiv ceh ( în care oficialul asociat cu fostul regim nu are acces la funcţii publice, efect de inversiune: guvernarea şi foştii lideri ai opoziţiei schimbă locurile între ei, dviziunile din trecut sînt depăşite prin înfrîngere, umilire şi marginalizarea fostei elite) care s-a dovedit a fi cel mai eficient, excluzand persoanele care puteau fi santajate într-un fel său altul. România încă se zbate în confuzie, neputând în momentul de faţă să existe un anumit model. Condamnarea comunismului încă nu a dat roade, datorită unor persoane care s-au aflat în funcţii înalte înainte cât şi după 1989 şi care s-au opus prin diferite mijloace. Pentru ei condamnarea comunismului trebuia să se termine în ziuă de 25 decembrie 1989.

 

 

Un an interesant

Anul prostiei, botezat de Traian Ungureanu s-a incheiat. Noul an se anunta a fi unul plin de evenimente. Doua dintre ele deja s-au produs. 1. Inca de la sfarsitului anului trecut Adraina Nastase ameninta ca va da in judecata pe oricine ii va asocia numele cu celebra “matusa Tamara” . Chiar sunt curios sa vad cat de departe poate merge. 2. Traian Basescu si-a actualizat declaratia de avarere. Din pacate, pentru unii, nu prea s-au gasit motive de atac. Celelalte, mai putin importante, vor urma: alegeri locale, alegeri parlamentare ( cu sau fara uninominal), alegeri in SUA, alegeri in Rusia, Jocurile Olimpice de la Beijing, un Campionat european cu Romania calficata, si poate o nominalizare la Oscar a filmului lui Mungiu. Sa ne luan un popcorn si sa urmarim evenimetele . J

Unificarea dreptei

Unificarea dreptei

Astazi, am vazut un vis devenit realitate: unificarea dreptei. Totusi este departe de modul in care imi inchipuiam acum cativa ani, ca vor merge lucrurile. Partidul in care mi-am pus cele mai mari sanse, PNTCD, a esuat lamentabil. Obsesia fata de Basescu si intelegerea cu AP si PNL ( o alianta creata datorita urii neobosite fata de presedinte) face din PNTCD un partid lipsit de substanta. Ideile si programele politice nu se construiesc situandu-te in pozitia opusa unei persoane, fara sa propui ceva constructiv. De exemplu Alianta DA a castigat datorita votului negativ dat PSD-ul in 2004, apoi nu a reusit sa continue la unison, pentru ca nu avut la baza un proiect viabil si pe o durata lunga de timp.

Dupa 1989 dreapta a fost parceputa ca fiind anti-FSN-istia.  Ca de obicei, in politica romaneasca, acest concept, al unui partid de dreapta, nu a fost unul clar. Singurele partide importante dupa 89, care isi puteau spune de dreapta, erau PNL si PNTCD. Cu toate ca in istorie ambele partide au avut momente cand au fost percepute ca fiind de stanga. Faramitarea partidelor istorice si de dreapta la alegerile din 90 si 2000 a insemnat un esec usturator si de durata .

Oficial, astazi, a fost creat un nou partid. El se numeste PDL. Este format dintr-un fost partid, PD, ce provine din fostul FSN si PLD , un partid rupt din singura ramasita a fostului Partid Liberal. Logica este simpla : crearea unei forte politice care poate concura cu orice alta formatiune politica a momentului. Desi , PD , avut o doctrina de stanga, la alegerile din 2004 Alianta DA fiind anti-PSD si avand un program preponderent de dreapta, se poate deduce simplu ca nu putea sa-si construiasca un alt viitor inafara doctrine asumate de curand .

Daca ne jucam de-a stanga - dreapta, niste concepte care sunt de parte de a fi clare in mintea politicienilor, sa nu mai vorbim de electorat, se poate observa ca astazi la momentul crearii acesteui partid avem urmatoarea situatie: PDL- dreapta, PSD- stanga, PNL-dreapta, UDMR- dreapta, PRM- extremist de stanga, PNG-CD- dreapta, PC- dreapta, PIN- dreapta. Putem observa cu usurinta ca majoritatea covarsitoare a partidelor sunt de dreapta. In istoria politica a Romaniei nu a existat un dualism perfect. Dupa unificarea Romaniei au iesit la suprefata doua partide puternice. Perioada interbelica a fost dominata de partide declarate nationaliste. Exceptand perioada comunista, putem observa ca in istorie am avut parte de conflicte intre partidele de doctrina asemanatoare. Ii putem spune national-liberala. PDL desi aare ca principal rival pe scena politica PSD-ul, el s-a format datorita unei rafuieli cu PNL-ul.

Surprinzator, principala forta politica a dreptei, nu este un partid istoric, ci unul creat dupa esecul partidelor din fostul CDR de a mentine, macar sub alta forma, proiectul unei alternante la FSN, unificate.

 

Un editorial interesant semnat de Mihail Neamtu

Astazi, in Cotidianul , a aparut un editorial intitulat Decesul Pedagogiei si semnat de Mihail Neamtu. Sunt total de accord cu afirmatiile domnului Neamtu si as vrea sa adaug ca o problema mai mare decat in invatamantul Universitar se gaseste in cel liceal. Acesta din urma este dominat de o coruptie, cum rar s-a mai vazut pe la noi, de amatorism si de o neimplicare a profesorilor, care prefer sa treaca orele, sa-si ia salariile, si asa foarte mici, decat sa urmeze macar modelul clasic al profesorului. As vrea sa scriu in viitor o mica analiza a relatiei professor , elev din fostul meu liceu.

In memoria lui Florian Pittis

Eternul Rocker si vocea carea dadea viata Teleenciclopediei.

Green Hours, GDS, Revista 22 - sub asediu

Am facut parctica cam doua luni la Revista 22. Am intalnit acolo o redactie seriosa, dedicata ideilor pe care Revista 22 si Grupul pentru dialog social le promoveaza. Chiar daca unele dintrele ele au ramas neschimbate de la inceputul anilor ‘90. Acest lucru s-a intamplat pentru ca nici societatea romaneasca nu a suferit multe schimbari.Povestea cu sediul din Calea Victoriei 12o este complicata. Totul a pornit in urma deciziei Parlamentului de a transfera sediul catre Autoritatea Nationala pentru tineret. Sediul urmand sa fie ocupat de Fundatia Nationala pentru tineret. Un ONG obscur fara prea multe merite pana in prezent. De fapt problema nu este numai cu GDS si Revista 22, ci Calea Victoriei 12o este si sediul Green Hours, Librariei Humanitas si Teatrul Luni.

Am pus acest post ca un protest la dresa acestei decizii. Care are in spate anumite interese sau razbunari.

Smoking

  Am fumat in perioada liceului. M-am lasat la jumatatea primului an de facultate. Chiar si acum mai fumez din cand in cand. Cam odatala la o luna sau doua. Nu consider ca fumatul trebuie interzis. Nu este un drog care te poate duce la deces in scurt timp. Dar o campanie antitabac bine pusa la punct e binevenita. In momentul in care cineva alege sa se puce de fumat, trebuie sa fie bine informat, sa stie avantajele si dezavantajele alegerii sale, sa poate vedea daca este manipulat sau nu.Carpe Noctem este partener media al campaniei antitabac sustinuta de Consiliul Tineretului din Romania, Comisia Europeana si European Youth Forum.   Campanie antitabac sustinuta de Consiliul Tineretului din Romania, Comisia Europeana si European Youth Forum
In data de 27 iunie 2007 iunie a avut loc, la sala Info Europa, conferinta de lansare a proiectului Tineretul: Pentru o viata fara tutun. Manifestul European al tineretului. Prezentarea a fost realizata de catre Daria Catalui, coordonatorul national al campaniei, si de Veronica Stefan, membru CTR. 
Tema abordata a fost impactul fumatului si al fumatului pasiv asupra individului. Principalele probleme discutate au fost: accesul la fumat al tinerilor, tintele publicitatii camponaniilor producatoare de tutun si noi tehnici de redactare a mesajelor astfel incat sa poata deveni eficiente, evitandu-se sloganurile obisnuite. 
La conferinta au participat profesori din Bucuresti si Braila, studenti si activisti din diverse ONG-uri. http://carpenoctem.ro/ 

Interviu cu analistul politic Catalin Avramescu in nr 8 din Carpe Noctem

A aparut numarul 8 al revistei Carpe Noctem. Contine printre alte un interviu cu analistul politic Catalin Avramescu. click aici