Cosmin Carbunaru

Recent, la postul Realitatea TV, a aparut un reportaj despre asa zisele pomeni electorale ale Partidului Social Democrat in Bucuresti. Declaratiile unor membri PSD ca pungile de plastic incarcate cu diverse alimente sunt un simplu ajutor pentru persoanele cu venituri modeste, cu greu pot fi luate in serios.

Adeseori se face o legatura intre pomenile electorale si populism. Ele sunt oarecum legate , dar asta  nu  inseamna ca una o implica pe cealalta. Populismul, un concept destul de vag, care face destule rumori prin mediile intelectuale din tara noastra, poate fi gasit cu usurinta in orice partid. Asta nu inseamna ca el trebuie condamnat. Majoritatea partidelor din sistemele democratice apeleaza la el, este cel mai simplu mod de a te face inteles si macar da o senzatie de apreciere in randul maselor , aducatoare de voturi.

Populismul, din punct de vedere teoretic, se rezuma la un discurs in favoarea poporului, sustinad “cauza” celor multi, in pofida elitelor. Una din primele lucrari despre populism a apartinut istoricului roman Ghita Ionescu, in lucrarea Populism: Its Meanings and National Characteristics, aparuta in 1969. Populismul se refera la o metoda de a te apropia de popor, cateodata folosind demagogia. Populismul, recent, apare si ca un stil retoric.

Legat de populism, in Romania s-a dezvoltat un alt obicei al partidelor, in pragul campaniilor electorale : asa numitele pomeni electorale, ele se pot identifica usor si in Romania interbelica. Insa, au atins o abordare sistematica abia in perioada actuala. Pastele si Craciunul, mai ales intr-un an electoral, reprezinta ocazii foarte bune ca un partid sa se faca cunoscut publicului cu venituri modeste.

Un catch-all party pare partidul ideal pentru a folosi pomenilor electorale pentru a-si mari numarul de voturi. Un astfel de partid nu are un mesaj doar pentru o anumita parte a electoratului, ci incearca sa atraga cat mai mult din toate segmentele. Partidele care  apeleaza la astfel de tehnici par sa nu inteleaga ca acesta nu este un troc(de genul: o punga de malai pentru un vot), pentru ca o constiinta este destul de greu de cumparat. Alegatorul e singur in cabina de vot. Al doilea lucru, care pare sa fie omis ca un votant poate primi cadouri din mai multe parti, sau ca a doua oara se poate astepta la mai mult. PNG, ce s-a lansat ca un catch - all party, si PSD, care desi se lauda ca este un partid socialist, la functiile de conducere se afla oameni de afaceri influenti, precum  daca luam in considerare si intentia partidului de a atrage intelectuali si oamenii din toate domeniile, putem conchide ca este tot un catch all party, nu sunt straine de astfel de obiceiuri. PNL cat si PD-L-ul pot recurge si ele la astfel de tehnici, desi nu s-au facut remarcate pana acum in acest sens, decat in putine primarii din provincie.

Pomenile electorale, nu creeaza un electorat disciplinat. Ele imprima asupra votantilor, ideea ca autoritatile publice ar trebui sa reprezinte un stat asistential ideal, unul care are principala menire de da si nu de a construi. Cei ce primesc astfel de cadouri, sunt pensionari, someri, care nu s-au adaptat economiei de piata, si defavorizati ai sortii. Ei ii vor vota pe cei care continua sa le ofere, ceva material, palpabil, care sa le faca modul de trai mai usor.  Astfel dupa ce partidul ajunge la guvernare ar trebui sa ofere din ce in ce mai mult, pana va fi depasit de situatie. Astfel s-a intamplat cu PSD-ul, in preajma alegerilor, in 2004 si cu medicamentele compensate. Rezultatul a fost : o serioasa  gaura in buget.

Pomenile electorale fac un mare deserviciu, pe termen lung, chiar partidului care le foloseste.

A aparut ,ieri, in Cotidianul, un editorial interesant semnat de Costi Roganu, poate cel mai bun pe care l-am citit pana acum. (Invatamintul part-time). Lanseaza o problema pe care au intalnit-o majoritatea studentilor romani: viata intr-un centru universitar impartita intr-un job part-time si o facultate, care ajunge sa fie si ea tot part-time. Datorita preturilor din centrele universitare, atat la chirii, cat si la alte utilitati, un student a ajuns sa-si doreasca un job , nu pentru a castiga o experienta, ci pentru a se intretine. Rolul unui student nu este sa munceasca, ci sa invete, dar trecerea de la un invatamant universitar intretinut de un stat asistential, asa cum era in perioada comunista, la unul care inca stagneaza in tranzitie, cu putine locuri la buget si cu facultati particulare mai putin eficiente nu ii da de ales . Astazi unii studenti sunt fortati sa devina hibrizi ( student/angajat). Asta este o deosebire intre facultatile noastre si cele din Vestul europei si America de Nord, in care studentii muncesc in timpul verii sau cateodata in timpul anului universitar, prin joburi asigurate de facultate, pentru a nu incuraja absenta de la cursuri.

Tocmai am citit un editorial interesant semnat de Ioana Lupea in Evenimentul Zilei ( In cautarea normalitatii pierdute). Este vorba de un lucru pe care l-am sesizat cu mult timp in urma si anume modul in care ProTv intelege sa prezinte o stire: cautand spectacolul ca principal factor declansator al emotiilor. Si astfel stirile devin o marfa comica sau tragica ( ambele aterag un numar mare de spectatori). Evident, pe locul 2 ajunge sa fie OTV, numai ca aici avem de a face si cu talk-show-uri pe aceste teme.Ioana Lupea uita sa mentioneze ca si tabloidul Libertatea ( EVZ si Libertatea fac parte din trustul Ringier) face acelasi joc. Din pacate nu sunt sanctionate cu nimic. Nu am nimic cu tabloidele dar nu am cum sa nu remarc perversitatea unor astfel de publicatii. De exemplu: Imagini cu cadavre langa femei goale pe prima pagina. Aici nu e nicio diferenta intre Libertatea si ProTv. De fapt au acelasi public tinta.Inca un articol despre ProTv aparut in EVZ de astazi: Pro TV si-a dat chilotii jos pe internet  

Zilele acestea problema maririi pensiilor este foarte dezbatuta, pe majoritatea canalelor de televiziune si prin ziare. Nu vreau sa scriu mult despre acest lucru.  Ci vreau sa fac o mica comparatie.

Sa zicem ca avem doua familii:

• Familia 1 - Doi pensionari: 2 pensii de 350 de lei. Cheltuieli: Hrana, medicamente, intretinere etc.
• Familia 2 - Doi parinti : 2 copii: doua salarii minime pe economie (390 de lei) +  2 alocatii. Cheltuieli: Hrana ( 4 persoane), medicamente, intretinere ( 4 persoane), rechizite etc.

Ce familie se descurca cel mai greu? Eu cred ca a doua.

Pensionarii sunt o problema importanta a Romaniei datorita numarului ridicat al lor.  Avem un pensionar la un angajat. Cresterea pensiilor inseamna si cresterea taxelor salariale. E nevoie de un studiu pertinent inainte ca guvernului sa se arunceasupra unei astfel de mariri. Altfel devine doar o “pomana” electorala. Sa va mintesc domnule Tariceanu ca in anul 2004 ati criticat medicamentele compensate date de guvernul Nastase  si le numeanti tot “pomeni” electorale?

Cu siguranta ati observat ca in sarbatorile religioase importante bisericile sunt arhipline. O imagine ce in mod normal poate duce pe cineva cu gandul ca in Romania exista un numar foarte mare de credinciosi, conservatori, care respecta cu strictete orice indemn al bisericii. Nimic mai neadevarat! Exista un gen de ipocrizie care poate fi intalnit aici, ias putea spune ipocrizie religioasa. Este intalnita la toate categoriile de varsta si se raspandeste foarte repede. Ei preiau din traditia ortodoxa tot ce poate fi in avantajul lor si isi fac un obicei din a considera ca astfel ajung sa fie catalogati ca fiind mai putin pacatosi decat restul. Stau la cozi imense, se imping si isi spun nu tocmai cuvinte ortodoxe. Nu este vorba de credinta ci de egoism si imagine. Este o problema. Si nu biserica o poate rezolva ci un grad mai inalt de civilizatie, care din pacate nu poate fi dobandit intr-un timp scurt. Recomadat articolul din Cotidianul Huliganii Bisericii din data de 16 aprilie. http://www.cotidianul.ro/index.php?id=10246&art=27299&cHash=34bde7c293

A venit azi, un vechi prieten, in vizita si printre altele mi-a aratat un articol interesant din Cotidianul de vineri, legat de arhitectuta kitsch a unor cladiri de sute de mii de euro, care sunt fie imitatii slabe dupa unele vazute de proprietari prin occident sau cacofonii arhitecturale ale unor grandomani care doresc sa-si expuna personalitatea prin dimensiunea cladirii.
Pentru ca in Romania exista foarte multi milionari de carton, care au avut succes intr-un fel sau altul in afacerea vietii lor, lipsiti de cultura si cu o atracte spre valori false, nu ar trebui sa ne surprinda ca vedem pe unde ne asteptam cel mai putin aceste kitsch-uri, care ne-ar da impresia ca suntem undeva prin Asia. Pe un amator de astfel de comori il invit sa se duca in satele din imprejurul Buzaului.
Atata vreme cat unii dintre noi se inchina acestul materialism, pentru ca intregul sistem educational romanesc este incapabil sa-l combata, prin indiferenta sa, nu putem decat spera ca se vor frige singuri.

Cladire din Oradea

foto:Cotidianul