Unde ne sunt conservatorii? (I)

 

Doctrina conservatoare este astazi absenta in Romania. PC nu este identificat ca un potential urmas al vechilui Partid Conservator ci mai degraba cu un grup de interese din jurul unei persoane. Schimbarea din PUR in PC a fost datorata intentiei liderilor sai de a intra in grupul Partidului Popular European.  

Voi incerca sa evoc in randurile care urmeaza ce a insemnat pe scurt gandirea conservatoare romaneasca, urmand sa revin cu explicatia disparitiei aproape totale a ei.

Revoluţia franceză a însemnat fără nicio îndoială un punct culminant  care a dus la apăariţia mai multor curente de gândire politică, inclusive cel conservator. Evoluţia organică şi progresul natural sunt tocmai valori opuse revoluţionarismului care cuprinsese Europa, ele au însemnat alternative la modul voilent şi brusc prin care se proconiza schimbarea societăţilor şi un nou drum spre progres.

Conservatorul nu este cel care doreşte să păstreze o anumită stare de lucruri şi care se opune progresul, în general, el doreşte ca acest proces de dezvoltare de la o stare inferioară la una  aşa zis superioară, mişcare în linie ascendentă, să se desfăşoare respectând anumite valori şi într-o manieră bine gândită astefel încât rezultatele să fie vizible pe termen lung.

Voi incerca să ilustrează  acestă idee prin perspectiva unor gânditori importanţi de la sfârşitul secolului XIX şi încveputul secolului XX.  Personalităţi ca  Barbu Catargiu, Mihai Eminescu,  Titu Maiorescu, Alexandru Lahovari, Constantin Rădulescu Motru, Alexandru Maghilorman au influenţat într-un mod sau altul gândirea conservatoare românească. Am ales acest subiect deoarece în anumirte conjuncturi conservatorii sunt văzuţi ca fiind anti-progresişti lucru care nu este în concordanţă cu realitatea. Tocmai prin ilustrarea gândirii conservatorilor români se poate face o diferenţiere clara în ceea ce însemană aşa zisul progres revoluţionar şi evoluţia organică şi progresul natural susţinute de conservatori. Deoerce trebuie sa mă încadrez într-o anumităn dimensiune voi prezenta succint ideile esenţiale legate de progres natural. Idea de bază a lucrării este că imaginarul politic clasic al conservatorilor români este deschis către actualitate.Multitudinea de idei dar şi opera vasta a principalilor actori ne poate ajua să avem o imagine mai clară a acestul curent care a dat mai mulţi gânditori decât practicieni, în opoziţie cu liberalii.

In 1880 a fost adoptat programul partidului Conservator, ce stăruia asupra tuturor temelor care conturasera in timp doctrina conservatoare, anume, atasamentul pentru evolutia organica a societatii, pentru sustinerea unui progres masurat si continuu, pentru actiunea concreta, coerenta a unui executiv reticent la imitatiile excesive sau la constructiile politice abstracte, pentru respectarea valorilor tradiţionale. Politica economică se baza pe susţinerea industriei uşoare, dar nu se împotriveau nici investiţiilor în industria grea, aceasta fiind o idee deloc nerealistă pentru dezvoltările ce avea loc ân acea perioadă în Ţările Române.

Răscoala ţărănească din 1907 a demonstrat necesitatea efectuării unor reforme pe scena politică şi socială din România. Acesta este motivul pentru care conservatorii au acceptat în 1913 o serie de reforme, cum ar fi votul universal, promovat de liberali. După Marea Unire a Transilvaniei cu România, conservatorii nu au mai jucat însă un rol important în Politica României.

 

Manifestul  partidului conservator din 1918 prevedea: Pararel cu ţărănimea trebuie să îmbunătăţim serios soarta şi educaţiunea muncitorimii industriale. Partidul Conservator a introdus cel dintâi măsuri de prevedere socială, dând muncitorimii legea asigurărilor muncitoreşti, revizuită cu îngrijire încă odată de noi în timpul din urmă. Credeam că trebuie acum ca statul să îndrumeze economia industrială către participarea muncitorilor la beneficii, pe bază de convenţii încurajate de dânsul, şi să o doteze cu o justiţie arbitrală expeditivă şi nepărtinitoare în judecarea conflictelor dintre patron şi lucrător.

 

Barbu Catargiu face parte din prima generaţie de conservatori români, ce au avut o predilecţie pentru evoluţionism şi reformă şi au respins revoluţia ca soluţie de organizare a societăţii. 

Participanţii la trista parodie revoluţionară, au fost ori destul de naivi, ori suficient de perverşi ca să împingă mişcarea lor necugetată către aberaţiile comunismului. [1]Am putea spune că nu mai este nimic de schimbat, nimic de îmbunătăţit în principate? Că totul este perfect şi că nimeni nu poate să mai aducă vreo înnoire?

Departe de noi o astfel de idee atât de iraţională, o pretenţie atât de absurdă! În Moldo-Valahia avem mult mai multe de făcut decât ân alte ţări, avem de făcut foarte mult  dar nu trebuie totul răsturnat sau distrus. [2]

Reformele violente sau intempestive sunt convulsii sociale care lasă mai multe urme ale răului decât germeni ai binelui, în timp ce ameloirările  progresive, măsurate, în concordanţă cu gradul de civilizaţie al ţării unde ele operează, şi fondate pe justiţie şi raţiune, rămân întotdeauna şi prepară cale unor noi ameliorări. [3]

Aceste sunt cateva fragmente ce ilustrează destul de clar gândirea unuia din cei mai mari conservatori  si ganditori români.

Unde sunt conservatori romani astazi? (Va urma)

---

  

[1] Catargiu, Barbu, Despre starea socială a principatelor danubiene, Laurentiu Vlad ,Conservatorismul românesc: concepte, idei, programe , antol., pref., note introd., bibliogr. si indici de Laurentiu Vlad, Ed Nemira , 2006, pag 56

 

[2] Ibidem

 

[3] Ibidem