Stiu ca in ultimea vreme in acest blog am scris mai mult de disparitia unor persoane, asta pentru ca am fost ocupat cu alte lucruri si nu am mai postat nimic. Astazi nu pot sa fac o exceptie. Octavian Paler a insemnat pentru mine curajul de a-ti sustine opiniile pana la capat, chiar daca ele sunt impotriva majoritaii, nevoia de a te confesa si puterea de a-ti infrunta trecutul. Nu a fost ipocrit sustinand ca nu regreta inscrierea in partidul comunist, datorita circumstantelor de atunci, explicand intotdeauna gesturile pe care le-a facut atunci, dar mai ales regretele sale. L-am citit pe Octavian Paler in perioada liceului, fiind atunci intr-o perioada in care nu prea stiam ce vroiam si imi schimbam gusturile de la o luna la alta. Palier mi-a placut, scria pe gustul meu. N-am sa pot uita Viata pe un peron, Viata ca o corida, Autoportret intr-o oglinda sparta. Ultima o consider cea mai buna carte a lui. Pentru mine ramane mai mult un scriitor decat un gazetar.
Chiar daca nu am fost de acord cu parelile sale din ultima vreme ( unele dintre ele erau simple exagerari) am continuat sa-l citesc si sa-l respect pe Octavian Paler. Dumnezeu sa-l odihneasca!
Recomand acest articol. http://www.cotidianul.ro/index.php?id=10605&art=28338&cHash=97cf432a3o
1 response so far ↓
olivia // mai 8, 2007 at 7:04 pm
Am tot respectul pentru Octavian Paler…recunosc faptul ca cel mai mult l-am urmarit la “Sinteza Zilei” si doar o data la “Profesionistii”…e pacat ca se pierd aceste valori, e in firea lucurilor…Am considerat uimitor curajul lui exprimat in cuvinte - mereu dure, intotdeauna sangeros de adevarate…
Dumnezeu sa-l odihneasca si sa ne fereasca de actualii si viitorii “mitocani”!
Scrieti un comentariu