Cosmin Carbunaru

Exista doua luari de pozitii legate de referendum. Ambele radicale. Si situatia o impune. Esti cu Basescu sau cu oligarhii? Esti cu democratia sau cu tiranul? De-a lungul campaniei au foarte multe atacuri la persoana, sub diverse forme. Politicienii nu au mai umblat niciodata atat de mult la DEX si la definitii. S-au facut intreceri in mitinguri de strada.

Totusi nu cred ca s-a pus accentul destul de mult pe reformarea institutiilor, pe probleme coonstitutiei si pe cele ale votului pe lista. Multi din parlamentarii care au votat suspendarea lui Basescu sunt aproape necunoscuti. Ei au intrat in parlament datorita vointei conducerii partidelor de ai pune pe lista electorala. Si astfel am ajuns sa vedem niste oameni lipsiti de o legitimate autentica sa decida suspendarea presedintelui care se bucura insa de una. Problema este lagata de lege care permite astfel de escapade ci nu de vointa lor

Ce se va intampla dupa referendum?Parlamentul se va afla intr-o pozitie dificila daca Basescu castiga si va trai un soc daca el va pierde. In prima faza va aparea problema legitimitatii, Parlamentul reprezinta interesul cetatenilor Romaniei si atunci va fi evident ca nu este asa. Decizia sa este diferita de cea a populatiei. Va fi o ruptura destul de grea. Dar conform legislatiei nu va putea duce la dizolvarea sa. Se va propune dezbaterii o noua constitutie care sa nu mai poata permite astfel de crize institutionale.

Daca Basescu pierde, vor urma alegeri presidentiale,  care vor putea propulsa o competitie intre partide si candidatii lor si actualele aliantele se pot schimba usor. Dar partidele nu au candidati credibili la postul de presedinte. PNL-ul singur nu a avut niciodata un candidat care sa intre in turul 2. Inafara de Geoana pe cine poate propune PSD-ul? Nici PC-ul nu are unul credibil. Vadim scade in sondaj. Becali creste. In lipsa lui Basescu ce avem : Geoana si Becali in turul 2? Nimic nu este exclus. Demiterea actualului presedinte va creea o criza si mai mare. Se va ajunge oare la o republica parlamentara?

Ambele situatii trebuiesc cantarite. Important de stiut in aceasta situatioe ca votul la referendul nu este legat de o singura persoana ci de un sistem.

A aparut numarul 8 al revistei Carpe Noctem. Contine printre alte un interviu cu analistul politic Catalin Avramescu. click aici

De cateva zile pe toate siturile de stiri ni se arata situatia politica confuza a Turciei - lupta dintre sustinatorii statului laic si cei ai partidului islamist. Propunerea partidului islamist de alegere a ministrului de externe, Abdulah Gul, un islamist convins, în funcţia de preşedinte, a starnit moblizare politica a adversarilor islamismului, cat si amenintari din partea armatei ca va interveni pentru a stopa orice incearcare de schimbare a status-quo-ului. In cele din urma aceasta alegere a fost blocată de Curtea Constituţională, care a motivat că ar fi încălcată separaţia dintre religie şi politica. Opoziţia a boicotat votul din Parlament pentru a face imposibilă alegerea lui Abdulah Gul în postul de preşedinte. Criza este in curs si pentru depasirea acesteia este nevoie de alegeri anticipate in iunie.

S-au adus noi modificari constitutiei care vizează şi reducerea de la 7 la 5 ani a duratei mandatului de preşedinte, şi de la 5 la 4 ani a mandatului parlamentarilor.Opoziţia din Turcia nu e de acord cu modificările susţinând că nu e momentul potrivit pentru aşa ceva.

In primul rand ceea ce se intampla acum in Turcia nu este ceva neobisnuit.Viata politica in general a fost una agitata. Dupa cel de al doilea razboi mondial si dupa admiterea Turciei in NATO in 1952, au existat o serie de lovituri de stat, ultima fiind in 1997. Atunci a fost inlaturat Necmettin Erbakan si coalitia sa guvernamentala.

Eroul politic al turciei este Mustafa Kemal Ataturk, pentru ca a reusit sa creeze statul modern. Cum a reusit lucrul acesta? Evident nu printr-un mod democratic. Sunt numeroasele povestile prin care politia turca invata populatia sa scriei cu litere latine. Si multe cazuri similare. Castigul a fost modernizarea. Efectele secundare s-au vazut mai tarziu.

De ce a are Turcia o viata politica agitata? Ideea de unui stat secular nu a patruns in toate straturile societatii. Orice ideea impusa cu o anumita forta, acest lucru poate fi testat si psihologic, naste o opozitie interioara a indivizilor care par din exteriror ca se conformeaza. Desi au fost respinse de-a lungul timpului, partidele islamiste au continua sa aiba sustinatori si nu neaparat din aceea ce au o viziune asuprea unui stat islamic ( fundamentalist sau nu) ci mai mult dorinta de a conserva traditiile nationale ( casatoria unui tinere fete turce cu un barbat din Europa este o problema). Cultul Coranului a fost inlocuit de cultul lui Ataturk. ( Chipul lui Ataturk apare pe toate monedele din Turcia, a-l critica pe Ataurk reprezinta o mare ofensa adusa statului, statuiele sale sunt numeroase, una se poate intalni si in Bucuresti in fata Teatrului Odeon). Problemele se mentin atunci cand metodele de persuasiune raman aceleasi.

Nu stim daca noile alegeri vor putea pune capat problemelor politice ale tarii. Atat timp cat armata se considera garantul laicitatii statutului Turcia nu se va putea emancipa, nici nu se va lua calea fundamentalismului ci va ramane un stat semi-democratic cu un viitor incert si un trecut confuz. Cert ca este ca societatea va ramane mereu scindata si este nevoie de o alta abordare a laicitatii, una care sa evite aceleasi metode de persuasiune.

Text aparut si in Civitas Political Blog.

Pentru cei interesati: Am reusit, impreuna cu Razvan, sa-i luam interviu domnului Catalin Avramescu. Speram sa-l publicam in Carpe Noctem pana la sfarsitul saptamanii.

Stiu ca in ultimea vreme in acest blog am scris mai mult de disparitia unor persoane, asta pentru ca am fost ocupat cu alte lucruri si nu am mai postat nimic. Astazi nu pot sa fac o exceptie. Octavian Paler a insemnat pentru mine curajul de a-ti sustine opiniile pana la capat, chiar daca ele sunt impotriva majoritaii, nevoia de a te confesa si puterea de a-ti infrunta trecutul. Nu a fost ipocrit sustinand ca nu regreta inscrierea in partidul comunist, datorita circumstantelor de atunci, explicand intotdeauna gesturile pe care le-a facut atunci, dar mai ales regretele sale. L-am citit pe Octavian Paler in perioada liceului, fiind atunci intr-o perioada in care nu prea stiam ce vroiam si imi schimbam gusturile de la o luna la alta. Palier mi-a placut, scria pe gustul meu.  N-am sa pot uita Viata pe un peron, Viata ca o corida, Autoportret intr-o oglinda sparta. Ultima o consider cea mai buna carte a lui. Pentru mine ramane mai mult un scriitor decat un gazetar.

Chiar daca nu am fost de acord cu parelile sale din ultima vreme ( unele dintre ele erau simple exagerari)  am continuat sa-l citesc si sa-l respect pe Octavian Paler. Dumnezeu sa-l odihneasca!

Recomand acest articol.  http://www.cotidianul.ro/index.php?id=10605&art=28338&cHash=97cf432a3o